Pentru
a întelege Karatele Kyokushin, în primul rând trebuie întelese personalitătiile
care stau în spatele acestui stil si motivele lor. Fără cunostinţe despre
trecutul cultural, Oyama a avut legături cu Artele Martiale încă din frageda
copilărie, ceea ce a adus la Karatele Kyokushin în această formă de neimaginat.
Aceasta este o chestiune care nu este acceptată cu placere de multi membrii
Kyokushin; nu s-ar fi putut dezvolta fără experinta pe care Oyama a câstigat-o
cu Gichin Funakoshi (Shotokan) si Gogen Yamaguchi (Goju Ryu).
Astfel
se poate spune simplu că Karatele Kyokushin create de Oyama sunt urmarea
experienţei sale din copilărie. Dorinta lui Oyama de a atinge mereu noi ţinte
pentru a-si demonstra că este cel mai dur si mai puternic a dus la înfiintarea
celui mai dur si mai consistent stil de Karate. În ciuda valorilor traditionale
Kyokushinul a fost deschis pentru îmbunătătiri si modificări. Mas. Oyama si-a
deschis prima sală în 1953; începând cu 1955 si-a numit stilul Oyama Ryu. În
1957, în ciuda antrenamentului dur totusi avea 700 de membri. În 1959, Jon
Blumimg, la acea vreme 5 Dan Judo, a început să se antreneze cu Mas Oyama. De
asemenea el a avut o mare influentă în Oyama's Karate si a devenit cel mai de
seamă reprezentant. Mas Oyama a zis: "găsiti un luptător, care să-l facă
pe Jon Bluming K.O. în luptă, si îi voi da cei 8 Dan ai mei". În anii
următori Oyama a invitat profesionisti din alte stiluri pentru a se antrena
impreună. Dacă cu aceste ocazii tehnicile de luptă ale celorlalte stiluri erau
de succes, erau transferate în programul de antrenament si astfel în Karatele
Kyokushin. Si astăzi se mai practică acest lucru: o tehnică, care e de succes,
e bună. O tehnică bună e preluată din Karate, Box, Judo. Membrii sălii lui
Oyama luau lupta foarte în serios. Aproape că nu erau restrictii. Lupta însemna
luptă până la K.O. sau abandon.
Membrii Kyokushin preferă tehnicile si miscările line
de apărare (tai sabaki). În majoritatea stilurilor de Karate se insistă ca
elevii să învete lupta non contact. În contrast în Kyokushin Karate se practică
lovituri precise. Cineva numeste acest sistem de luptă cea mai realistă auto
apărare.
În
1964 schimbă numele din Oyama Ryu în Kyokushikai (tradus "ultima întâlnire
cu adevărul suprem").
Încă
de la început a avut o multime de adepti. Astfel Honbu Dojo număra în 1990 cca.
12 mil. de membri.
Lupta
cu mâinile goale împotriva taurilor. relatare de Mas. Oyama.
Locul ales
pentru filmări a fost coasta Yawata din Tateyama, Prefectura Chiba. În ziua
filmării, am fost îngrozit văzând taurul adus de compania de productie. Era un
taur mare, cântărind aproximativ 1250 de pfunzi, coarne de 10 inci lungime si
diametru de 3 inci la bază. Ca să fiu pe deplin onest, recunosc că am fost
nehotărât, dar dat fiind faptul că nu puteam să mă retrag, am hotărât să trec
la fapte. Ziaristii si reporteri, împreună cu grupul de cameramani au provocat
agitatie în linistitul cătun pescăresc. Subiectele de discutie printre
spectatori erau :"Oare va putea într-adevăr să rupă coarnele taurului cu mâna
goală? Nu pot să cred. Nu este cam naiv?" Spectatorii erau în dubiu legat
de finalul acestui eveniment. Unul dintre ziare relata legat de eveniment
:" Duelul secolului XX!. Va câstiga taurul cu 6 la 4 ?" Din
nefericire, duelul a fost amânat din cauza unei ploi usoare. " Ei,
domnule, esti norocos, viata ti-a mai fost prelungită cu o zi" glumea un
ziarist. Eu eram, însă, departe de a fi glumet si tineam în mână o telegramă
expediată de singura mea fiică, telegramă ce continea cuvintele :" Baftă,
tăticule!".
Ziua
următoare s-a dovedit a fi foarte frumoasă, iar spectatori erau cu miile. Mi-am
pus un pantalon scurt verde, strâns cu o curea lată de piele si binenteles ca
orice Karateka nu purtam nici un fel de protectii pentru pumn. Din multime s-a
ridicat un strigăt de bucurie. " Să nu pierzi de data aceasta!"
striga publicul. Stând pe tărmul mării, mi-am ridicat mâinile si mi-am închis
ochii încercând să mă eliberez de orice gând. Când mi-am deschis ochii, miile
de spectatori, cele patru proiectoare echipate cu telescoape, frica de taur,
toate acestea s-au sters din mintea mea. În momentul acela au eliberat taurul.
Cu capul plecat, scuturându-si coarnele ascutite, taurul a pornit în viteză
spre mine. Am eschivat rapid spre dreapta si spre stânga si în final am reusit
să-l prind de coarne. Am încercat să-l pun la pământ răsucindu-l de coarne, dar
taurul de 1250 de pfunzi si-a depărtat picioarele refuzând să se clintească. În
schimb, forta taurului mi-a întepenit piciorul în nisip. În final, mâinile
mi-au alunecat de pe coarne din cauza transpiratiei si taurul turbat s-a
repezit spre mine cu o fortă uluitoare. Dacă ar fi fost să se întâmple ce-i mai
rău, as fi murit înjunghiat. Am continuat lupta sângeroasă. La un moment dat,
m-am împiedicat si am căzut pe spate. Mi-am dat seama că mă aflu într-o
situatie delicată, dar era prea târziu ca să mă pot ridica, iar taurul cu un
forăit puternic si-a înfipt coarnele în mine. Desi am reactionat rapid, pielea
îmi era deja sfâsiată de la abdomen până la piept. Pierdeam sânge, dar nu
simteam nici o durere. Brusc am însfăcat taurul de coarne si i-am răsucit gâtul
de la dreapta spre stânga cu toată forta mea. Cineva a strigat :" Cineva
să-l oprească sau va fi ucis!". Un reprezentant al echipei de filmare s-a
apropiat de mine si m-a întrebat " Nu vrei să te odihnesti? Este periculos
să continui să lupti asa."." Sunt în regulă" am răspuns si nu as
fi cedat în fata taurului nici cu o rană mai gravă. Trebuie să câstig cu orice
pret deci vă rog, continuati să filmati."
În timpul conversatiei nu mi-era permis să rămân fără
garda ridicată. Taurul, scuturându-si coarnele spre dreapta si spre stânga,
încerca să-mi scape din mâini. Cu toate acestea, am simtit cum, adversarul meu
devine tot mai obosit. În momentul în care am observat acest lucru i-am răsucit
cu toată puterea coarnele spre stânga folosindu-ma si de forta adversarului
meu. Când s-a răsturnat în nisip cu o bufnitură puternică, am sărit rapid să-l
tin de coarne. Abdomenul imens al taurului bătea furtunos si atât animalul cât
si eu eram acoperiti de transpiratie si nisip. În timp ce taurul încerca să se
ridice, eu încercam să-l imobilizez împingându-l cu pieptul în jos. M-am
concentrat la lovitura cu Shuto spunându-mi " Ori îi rup un corn, ori îmi
rupe mâna". Cu un strigăt puternic am lovit la baza cornului. Taurul mugea
de durere; cornul, rupt la bază, îi atârna pe frunte. Am smuls cornul si,
inconstient, l-am ridicat deasupra capului. Brusc, freamătul multimii
spectatoare mi-a ajuns la urechi ca un tunet îndepărtat. Am învins taurul. În
sfârsit mi-am îndeplinit acest scop de mult râvnit. Am fost impresionat până la
lacrimi. Lupta pe viată si pe moarte cu taurul a durat 37 de minute; nu mi s-a
părut nici lungă, nici scurtă. Am luptat cu toată puterea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu