ISTORIC

MASUTATSU  OYAMA – MAS  OYAMA

A văzut lumina zilei în 1923, în Kinje, la circa 180 de mile sud-vest de Seul. A fost al patrulea fiu al lui Sun Hyung, a cărui familie număra şase băieţi şi o fată. Mai norocos decât majoritetea băietilor de vârsta sa născuţi în provincia Cholapuk Do, Hyung Yee a copilărit la o fermă vastă, tatăl său, un proprietar descurcăreţ, fiind primarul oraşului. Avea de străbătut 6 mile în josul unui drum îngust şi noroios, apoi peste un deal, pentru a ajunge la şcoala primară din Yongee.

În 1937 Japonia se afla în război cu China şi tara se militarizase încet şi sigur. Tânărul Hyung şi-a japonizat numele în "Masutatsu Oyama", Mas Oyama pentru prieteni. Când se afla în Yamanashi, a început să studieze karate-ul, stilul Shotokan. Timp de doi ani s-a antrenat în această artă martială, introdusă în Japonia din Okinawa pe la începutul secolului. Dar nemultumit de antrenamente, Oyama s-a decis să plece la Tokio pentru a studia în continuare. Tânărul învăţăcel în karate s-a înscris la Universitatea Takushoku, curând după sosirea în capitală. Cu toate că astăzi Universitatea este privită ca unul din bastioanele artelor marţiale, mai ales în judo, în acele timpuri îi oferea puţin lui Oyama din punct de vedere al karate-ului. Nu era prea important, din moment ce a fost primit pentru antrenamente la Shotokan, în cartierul Mejiro, unde Funakoshi părintele karate-ului japonez preda stilul Shotokan împreună cu fiul său. Doi ani, câte două ore pe zi, Oyama a studiat karate cu Funakoshi. La 18 ani, Japonia fiind pe margine de război cu America şi Marea Britanie, Oyama a fost înrolat în Armata Imperială. Mobilizată în Tokio, s-a înscris la Budokai, o organizaţie guvernamentală alcătuită din toate artele marţiale principale unde a continuat instruirea în karate.

Oyama l-a cunoscut pe specialistul coreean de karate Gojukai, Cho Hyung Ju. Au devenit curând prieteni şi în următorii doi ani Oyama a studiat stilul Gojukai cu acesta. Între timp Oyama a fost recrutat, urmând să plece în Pacificul de Sud, dar spre fericirea lui, războiul s-a terminat înaintea plecării sale.

În anul 1945 se căsătoreste, şi tot în acelasi an primeste 4 Dan de la Gichin Funakoshi. În zilele de după război, Oyama s-a întâlnit din nou cu Cho Hyung Ju şi a devenit iarăşi elevul său, de data aceasta la o sală din cartierul Koenji din Tokyo. După un an de antrenament intensiv, învătătorul său l-a chemat deoparte şi i-a spus: "Te-am învătat tot ce ştiu şi ai devenit mai puternic decât mine. În fapt, eşti mai puternic decât majoritatea oamenilor".

Ascultând sfatul lui Cho Hyung Ju, Oyama s-a retras în prefectura Yamanashi, la 60 de mile vest de Tokyo. I s-a aranjat să lucreze la un templu buddhist pe muntele Minobu, şi în următoarele trei luni a fost ocupat din zori şi până aproape de miezul nopţii cu tăiatul lemnelor, căratul găleţilor cu apă şi alte corvezi. Dar viaţa monastică nu i se prea potrivea neastâmpăratului Oyama, care se plângea că lucrează atât de greu încât nu-şi mai poate continua antrenamentele. Curând după întoarcera în capitală, l-a cunoscut pe Tenshichiro Ozawa, un celebru politician şi om de stat. Rezultatul a fost începutul a ceea ce karateka numesc "antrenamentul mental". Ozawa l-a convins, în cele din urmă, să se întoarcă în munţi şi să rămână de data aceasta, cel puţin un an, să trăiască singur, să ducă o viaţă simplă, să se antreneze şi să se întărească.

Aşa a ajuns Oyama să plece pe muntele Kiyosumi, în prefectura învecinată Chiba, unde cu secole înainte, sfântul Nichiren pusese bazele unei noi secte budiste, militante. Oyama s-a instalat într-o colibă mică, cu vedere spre Oceanul Pacific, pe înăltimea Peninsulei Boso. Mijloacele de trai îi erau asigurate de Ozawa, care îi trimitea 50 dolari lunar. Oyama şi-a petrecut lună după lună urmând un program fix:se antrena sapte ore, dormea opt ore, lua trei mese pe zi, meditând şi relaxându-se în restul timpului. În acea perioadă a lucrat la acele tehnici de spargere proprii, care ulterior au devenit atracţia turneelor demonstrative. Despica crengi, spărgea scânduri, pietre dure şi tot ce găseau mâinile sale puternice. A trecut un an, şi el a rămas pe muntele Kyosumi, trăind şi antrenându-se ca Yamabushi (călugării războinici) vechii Japonii.

În 1947 a câştigat Campionatul de Karate al Japoniei, devenise celebru în ţară şi străinătate pentru luptele sale cu taurii, fusese antrenat temeinic în stilurile shotokan şi goju-kai, dezvoltase tehnici unice de spargere.

În martie 1952, a fost invitat la Chicago de către asociaţia profesionistă de lupte, împreună cu judoka Kokochi Endo şi cu luptătorul profesionist Marele Togo, din Hawai. După o mare demonstraţie în Chicago, cei trei au efectuat un turneu american, până în noiembrie, provocând luptători şi boxeri profesionişti. Oyama a câştigat toate meciurile prin K.O..

La întoarcerea în Japonia, Oyama îşi deschide prima sală din Tokyo, împărţind clădirea cu un profesor de balet, fiecare dintre ei având câte trei antrenamente pe săptămână.

Cu toate că a shimbat numele stilului din "Mas. Oyama's Karate" în "Kyokushinkai" în 1961, abia în 1963 şi-a construit cartierul general, Honbu, cu patru etaje, in vecinătatea vechii săli de antrenament din Ikebukuro. Construcţia a durat doi ani şi a costat 150.000 de dolari. Sala principală de antrenament se găseşte la etajul al doilea, săli mai mici fiind situate la parter şi subsol. Circa 150 de karateka se antrenează zilnic la Honbu. În cele trei săli se desfaşoară trei antrenamente separate, de câte două ore - incepătorii la parter, femeile şi copii la subsol, iar avansaţii în sala principală.

În 1969 Oyama a organizat ceea ce susţine că a fost "Primul turneu open al întregii Japonii", la care au fost invitate toate şcolile de karate, kick-boxeri, judoka şi alţi practicanţi de arte marţiale, peste 48 de stiluri. După cum era de aşteptat, luptele au fost atât de încinse, încât la unul dintre ele, până şi arbitrul a fost angrenat în luptă. Din acel an turneul a avut loc anual, cu regularitate.

În 1974 i-a fost acordat al 9-lea dan. Chiar şi la o vârstă înaintată, Oyama mai participa la demonstraţii de spargeri, lucrând la cărţi şi filme despre karate.

Pentru mişcarea Kyokushin din întrega lume 26 April 1994 a fost o zi îndurerată. Moartea unei legende, a unui remarcabil învăţător a zguduit lumea. Oyama nu numai că a creat şi dezvoltat un sistem de luptă, filozofia lui a dat milioanelor de oameni sens şi conţinut vieţii. A fost considerat unul dintre cei mai buni profesori de karate din lume, a ridicat mulţi profesori şi instructori remarcabili şi astfel a dat o bună reputaţie karate-ului Kyokushin.

 

El a creat un stil dur dar corect. Pentru majoritatea lumii, el a fost şi rămâne "cel mai dur om din lume". 

 

                                                                                                                        OSU !